Putine industrii isi promoveaza creditele in materie de sustenabilitate mai puternic decat industria modei. Noile modele de afaceri, inclusiv reciclarea, revanzarea, inchirierea, reutilizarea si repararea sunt “vandute” ca solutii sustenabile.
Mai putin “nesustenabil” nu inseamna “sustenabil”
Adevarul trist este insa ca toate aceste experimente si presupusele „inovatii” din industria modei din ultimii 25 de ani nu au reusit sa-si reduca impactul planetar – un semnal de alarma puternic pentru cei care spera ca eforturile voluntare pot aborda cu succes schimbarile climatice si alte provocari majore cu care se confrunta societatea.
Motivele rezultatelor dezamagitoare ale sustenabilitatii in industria modei sunt complicate. Presiunea pentru o crestere neintrerupta, insumata cu cererea consumatorilor de moda ieftina si rapida, a constituit o contributie majora.
Pentru a intelege pe deplin cat de drastic a esuat piata globala in industria modei, sa vedem mai atent de ce moda sustenabila nu este sustenabila.
Impactul asupra mediului
Impactul negativ precis asupra mediului din industria modei ramane necunoscut, dar este considerabil. Granitele industriei se raspandesc la nivel global, iar lantul sau de aprovizionare pe mai multe niveluri ramane complex si opac. Aceasta complexitate si lipsa de transparenta inseamna ca estimarile impactului de carbon al industriei variaza de la 4% la 10% din totalul emisiilor globale de carbon.
Ca toate industriile, moda este cuprinsa intr-un sistem mai larg. Este un sistem bazat pe crestere. Este mult mai greu sa produci o bluza, o geanta sau o pereche de sosete mai sustenabile sau mai eficiente, pentru a motiva consumul. De aceea, dezideratul preferat a fost doar diferit, mai ieftin sau mai rapid.
Supraproductia
In ciuda imbunatatirilor aduse tehnologiei si comunicatiilor, estimarea cererii pentru zeci de stiluri care sunt lansate sezonier este mult mai usor decat a face acelasi lucru pentru mii de stiluri lansate lunar. Prin urmare, in mod inevitabil stocurile de haine se acumuleaza, iar 40% din articolele de imbracaminte sunt vandute la o reducere. Potrivit lui Michael Stanley-Jones, co-secretar pentru Alianta ONU pentru Moda Durabila „Indemnul de a vinde mai mult si de a-i determina pe consumatori sa cumpere mai mult este inca in ADN-ul industriei”. „Hainele au o durata de viata foarte scurta si ajung la gunoi.”
Viteza acestei benzi de alergare hedonice continua sa creasca exponential, iar timpii de productie mai scurti si sistemele de afaceri revizuite, au permis marcilor sa „introduca noi linii mai frecvent.
Pentru a oferi preturi reduse pentru stilurile care se schimba rapid, „in timp real”, mărcile de tip fast-fashion se bazeaza pe materiale sintetice pe baza de combustibili fosili, care sunt mai ieftine, adaptabile si disponibile pe scara larga in cantitati mai mari decat materialele naturale. Drept urmare, poliesterul a crescut pentru a deveni fibra sintetica numarul unu si reprezinta acum mai mult de jumatate din productia globala de fibre. Este derivat din resurse neregenerabile, necesita o cantitate mare de energie pentru extractie si procesare si elibereaza produse secundare semnificative.
Reciclarea
Reciclarea este supravanduta si supraevaluata. Acest lucru se datoreaza unei multitudini de motive, inclusiv incapacitatea de a planifica proiectarea la scara din cauza variabilitatii ofertei; limitele tehnologiei de reciclare, infrastructura limitata si fibre mai scurte, de calitate inferioara, rezultate din inputuri reciclate si costuri ridicate. Ca urmare a acestor obstacole, mai putin de 1% din toata imbracamintea este reciclata in haine noi.
Mai rau inca, reciclarea contribuie prea putin la limitarea daunelor asupra mediului in timp ce exacerbeaza inegalitatea.
In acelasi timp, o analiza recenta a ciclului de viata (LCA) a jeans-ilor din bumbac a relevat faptul ca impactul asupra mediului al achizitionarii si eliminarii unei perechi de jeansi este aproape acelasi cu reciclarea intr-o pereche noua.
Dupa un sfert de secol de experimentare cu abordarea voluntara, bazata pe o piata de tip win-win, a durabilitatii modei, este timpul sa facem o schimbare. Sa cerem consumatorilor sa-si potriveasca intentia cu actiunea si sa cumpere moda durabila, mai scumpa, nu functioneaza.
